omuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OMULÉȚ, omuleți, s. m. 1. Diminutiv al lui
om; om mic de statură.
2. Fig. Om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine. –
Om +
suf. -uleț.omuleț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)omuleț, omuleți s. m. v.
oagăr (1).omuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)omuléț s. m.,
pl. omuléți