nicochera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NICOCHERÁ, nicocherale, s. f. (
Înv.) Stăpână a casei;
p. ext. doamnă, cucoană. ♦ Amantă. – Din
ngr. nikokerá.nicochera (Dicționaru limbii românești, 1939)nicocherá și
nicochéră f., pl.
ale și
e (ngr.
niko-kerá [scris
noiko-] și
iko-kerá, d.
ikos, vg.r
oikos, casă, și
kerá, kyrá, stăpînă. V.
econom).
Fam. Econoama uneĭ case. Cucoană de mahala.
nicochera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nicocherá (
înv.)
s. f.,
art. nicocheráua, g.-d. art. nicocherálei; pl. nicocherále, art. nicocherálelenicocherà (Dicționar de argou al limbii române, 2007)nicocherà, nicocheràle s. f. madamă, patroană de bordel.