neconsecvent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECONSECVÉNT, -Ă, neconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, inconsecvent. –
Ne- +
consecvent.neconsecvent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neconsecvent a.
1. care nu e consecvent cu sine însuș;
2. care vorbește și lucrează cu nesocotință.