necondiționat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [
Pr.:
-ți-o-] –
Ne- + condiționat (după
fr. inconditionné).necondiționat (Dicționar de neologisme, 1986)NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. Nesupus nici unei condiții, fără rezerve. [Pron.
-ți-o-. / <
ne- +
condiționat, cf. fr.
inconditionné].
necondiționat (Marele dicționar de neologisme, 2000)NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. nesupus nici unei condiții; fără rezerve. (după fr.
inconditionné)
necondiționat (Dicționaru limbii românești, 1939)* necondiționát, -ă adj. Fără condițiunĭ. Adv.
S’a supus necondiționat.necondiționat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necondiționát (-ți-o-) adj. m.,
pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționátenecondiționat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necondiționat a. și adv. fără condițiuni.