naționalizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAȚIONALIZÁRE, naționalizări, s. f. Acțiunea de
a naționaliza și rezultatul ei. [
Pr.:
-ți-o-] –
V. naționaliza.naționalizare (Dicționar de neologisme, 1986)NAȚIONALIZÁRE s.f. Acțiunea de a naționaliza și rezultatul ei; trecere în proprietatea statului. [<
naționaliza].
naționalizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NAȚIONALIZÁRE (‹
naționaliza)
s. f. Acțiunea de a naționaliza. ♦ Procesul de preluare în proprietatea statului a activelor unei companii sau ale unui domeniu de activitate.
N. este justificată prin argumente politice și economice. Un argument economic este monopolul național din unele domenii (
ex.: electricitate, gaze naturale, căi ferate), caracterizat prin faptul că cererea de viață are are un astfel de volum încât permite funcționarea doar a unei singure companii care să producă sau să distribuie produsele/serviciile la nivelul rentabilității sale minime. În acest fel, proprietatea statului este un instrument pentru instituirea controlului asupra producției și distribuției unor bunuri economice. Alt argument al
n. este importanța strategică națională deosebită a unei companii sau domeniu de activitate, care nu pot fi lăsate să funcționeze numai în interes particular.
naționalizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naționalizáre (-ți-o-) s. f.,
g.-d. art. naționalizắrii; pl. naționalizắri