mărinimie - explicat in DEX

mărinimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare¹ + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).

mărinimie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mărinimíe f. (d. mărinimos). Calitatea de a fi mărinimos, generozitate.

mărinimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!mărinimíe s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei

mărinimie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mărinimie f. virtutea si fapta celui mărinimos. [Modelat după lat. MAGNANIMITAS].