mândălac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNDĂLÁC, mandălaci, s. m. (
Bot.;
reg.) Alunele. ◊
Expr. A căuta (cuiva)
păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură. –
Et. nec.mândălac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mândălác s. m.,
pl. mândăláci