marionetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARIONÉTĂ, marionete, s. f. Păpușă sau figurină acționată de o persoană (cu ajutorul unor sfori) spre a interpreta diferite roluri în teatrul de păpuși; fantoșă. ♦
Fig. Persoană care execută orbește ceea ce i se cere. ◊ (Adjectival)
Guvernul-marionetă. [
Pr.:
-ri-o-] – Din
fr. marionette.marionetă (Dicționar de neologisme, 1986)MARIONÉTĂ s.f. 1. Păpușă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială.
2. (
Fig.) Executant servil, lipsit de individualitate; interpus. [Pron.
-ri-o-. / < fr.
marionnette].
marionetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARIONÉTĂ s. f. 1. păpușă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială. 2. (fig.) executant servil, lipsit de individualitate. 3. (mar.) scripete vertical turnant, la piciorul catargului, servind la ghidarea manevrelor. (< fr.
marionnette)
marionetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*marionétă f., pl.
e (fr.
marionette, d.
Marion, dim. d.
Marie, Maria).
Barb. Păpușă care se întrebuințează la teatru popular numit
Vasilachi. Fig. Manechin, om fără voință. V.
fantoș.marionetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marionétă (-ri-o-) s. f.,
g.-d. art. marionétei; pl. marionétemarionetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marionetă f.
1. mică figură de lemn sau de carton ce se mișca cu niște firișoare, pe un teatru mic:
teatru de marionete, jocul păpușilor; 2. fig. persoană fără caracter (= fr.
marionnette).