marinism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARINÍSM s. n. Stil bombastic în barocul italian din
sec. XVII; prețiozitate a stilului, afectare. – Din
it. marinismo, fr. marinisme.marinism (Dicționar de neologisme, 1986)MARINÍSM s.n. Varianta italiană a stilului bombastic baroc din sec. XVII; afectare, prețiozitate a stilului. [< it.
marinismo, fr.
marinisme, cf.
Giambattista Marino – poet italian].
marinism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARINÍSM s. n. varianta italiană a stilului bombastic; afectare, prețiozitate a stilului. (< it.
marinismo, fr.
marinisme)
marinism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARINÍSM (‹
fr.,
it.)
s. n. Mișcare poetică italiană (
sec. 17), inițiată de Giovanbattista Marino, caracterizată prin gustul pentru metaforă, conceptualism, abundența epitetelor, descriptivism exagerat, răsturnarea schemelor și situațiilor poetice clasice, dezvoltarea tematicii amoroase, îmbogățită cu o nouă senzualitate. Reprezentanți:
G. Lubrano,
G. Preti,
C. Achillini,
F. Mennini ș.a.
V. gongorism și
eufuism.marinism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*marinísm (
livr.)
s. n., (prețiozități)
pl. marinísme