litieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITIÉRĂ, litiere, s. f. (
Livr.) Lectică. [
Pr.:
-ti-e-] – Din
fr. litière.litieră (Dicționar de neologisme, 1986)LITIÉRĂ s.f. 1. Lectică.
2. Strat de frunze moarte și de alte resturi vegetale și animale care acoperă solul în pădure. [Pron.
-ti-e-. / < fr.
litière].
litieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)LITIÉRĂ s. f. 1. lectică. 2. strat de frunze moarte și alte resturi vegetale și animale care acoperă solul în pădure. (< fr.
litière)
litieră (Dicționaru limbii românești, 1939)*litiéră f., pl.
e (fr.
litière, d.
lit [lat.
lectus], pat).
Barb. Lectică.
litieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)litiéră (-ti-e-) s. f.,
g.-d. art. litiérei; pl. litiérelitieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITIÉRĂ, litiere, s. f. Lectică. [
Pr.:
-ti-e-] — Din
fr. litière.