libela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBELÁ, libelez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A redacta (corect) un act juridic sau administrativ. – Din
fr. libeller.libela (Dicționar de neologisme, 1986)LIBELÁ vb. I. tr. A redacta corect un act judecătoresc. [P.i.
-lez. / < fr.
libeller].
libela (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIBELÁ vb. tr. a redacta corect un act judecătoresc. (< fr.
libeller)
libelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)libelà v. a redacta sub o formă clară și conciză:
a libela o cerere.libela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBELÁ, libelez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A redacta (corect) un act juridic sau administrativ. — Din
fr. libeller.