libație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBÁȚIE, libații, s. f. (În antichitate) Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității. ♦
P. ext. Închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere. [
Var.:
libațiúne s. f.] – Din
fr. libation, lat. libatio, -onis.libație (Dicționar de neologisme, 1986)LIBÁȚIE s.f. (
Ant.) Act religios care consta în vărsarea unei cupe de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor după ce cineva și-a muiat buzele în ea. ♦ (
P. ext.) Ridicare de pahar, închinare la o petrecere. [Gen.
-iei, var.
libațiune s.f. / cf. lat.
libatio, fr.
libation].
libație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIBÁȚIE s. f. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva și-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere. (< fr.
libation, lat.
libatio)
libație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)libáție (ceremonie)
(-ți-e) s. f.,
art. libáția (-ți-a), g.-d. art. libáției; pl. libáții, art. libáțiile (-ți-i-)libație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBÁȚIE, libații, s. f. (în practicile religioase din Antichitate) Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității. ♦
P. ext. închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere. [
Var.:
libațúne s. f.] — Din
fr. libation, lat. libatio, -onis.