inspirație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSPIRÁȚIE, inspirații, s. f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației.
2. Fig. Avânt, forță, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare.
3. Fig. Idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință. [
Var.:
inspirațiúne s. f.] – Din
fr. inspiration, lat. inspiratia.inspirație (Dicționar de neologisme, 1986)INSPIRÁȚIE s.f. 1. Tragere, inhalare, introducere a aerului în plămâni.
2. (
Fig.) Facultatea creatoare, spontană a inteligenței umane. ♦ Avânt, entuziasm, forță creatoare.
3. (
Fig.) Gând, idee apărută spontan. [Gen.
-iei, var.
inspirațiune s.f. / cf. fr.
inspiration, lat.
inspiratio].
inspirație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSPIRÁȚIE s. f. 1. inhalare a aerului în plămâni. 2. facultate creatoare, spontană a inteligenței umane. ◊ avânt, entuziasm, forță creatoare. 3. (fig.) idee (salvatoare) apărută spontan în conștiință. (< fr.
inspiration, lat.
inspiratio)
inspirație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inspiráție (-ți-e) s. f.,
art. inspiráția (-ți-a), g.-d. art. inspiráției; pl. inspiráții, art. inspiráțiile (-ți-i-)