inspirator - explicat in DEX



inspirator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSPIRATÓR, -OÁRE, inspiratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ajută inspirația aerului în plămâni. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur.

inspirator (Dicționar de neologisme, 1986)
INSPIRATÓR, -OÁRE adj. (Anat.) Care participă la inspirație (1). // s.m. și f. Cel care inspiră, sugerează (o idee). [Cf. fr. inspirateur].

inspirator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSPIRATÓR, -OÁRE I. adj. (anat.) care participă la inspirație (1). II. adj., s. m. f. (cel) care inspiră, sugerează (o idee). (< fr. inspirateur)

inspirator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inspiratór, -oáre adj. și s. Care servește la inspirațiune: mușchĭ inspiratorĭ. Care dă inspirațiunea intelectuală: Ecaterina de Medicis fu inspiratoarea măceluluĭ din noaptea Sfîntuluĭ Bartolomeŭ.

inspirator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inspiratór adj. m., s. m., pl. inspiratóri; adj. f., s. f. sg. și pl. inspiratoáre

inspirator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inspirator a. și m. 1. care inspiră; 2. Anat. care concură la inspirațiune: mușchi inspiratori.