inspirat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSPIRÁT, -Ă, inspirați, -te, adj. Cuprins, pătruns de inspirație (
2). ◊
Expr. A fi bine (sau
rău)
inspirat = a avea o idee, o inițiativă, bună sau rea. –
V. inspira. Cf. fr. inspire.inspirat (Dicționar de neologisme, 1986)INSPIRÁT, -Ă adj. Cuprins de inspirație (
2). ◊
A fi bine inspirat = a avea o idee bună. [<
inspira].
inspirat (Dicționaru limbii românești, 1939)*inspirát, -ă adj. și s. Care a primit o inspirațiune:
poet, profet inspirat. Rezultat din inspirațiune:
versurĭ inspirate.inspirat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inspirat a. care a primit inspirațiune:
poet, profet inspirat.