inspirare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSPIRÁRE, inspirări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a (
se)
inspira și rezultatul ei. –
V. inspira.inspirare (Dicționar de neologisme, 1986)INSPIRÁRE s.f. (
Rar) Acțiunea de a (se) inspira. [<
inspira].
inspirare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inspiráre (rar)
s. f.,
g.-d. art. inspirắrii; pl. inspirắri