inspectorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSPECTORÁT, inspectorate, s. n. 1. Serviciu care are sarcina de a inspecta activitatea unor unități subordonate; localul în care funcționează un asemenea serviciu.
2. Funcția de inspector; perioadă de timp în care cineva își exercită această funcție. – Din
fr. inspectorat.inspectorat (Dicționar de neologisme, 1986)INSPECTORÁT s.n. 1. Serviciu care are sarcina de a inspecta activitatea unităților în subordine; localul unde este instalat un astfel de serviciu.
2. Funcția, serviciul de inspector. [Cf. fr.
inspectorat].
inspectorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSPECTORÁT s. n. 1. serviciu având sarcina de a inspecta activitatea unităților în subordine; localul unde este instalat. 2. funcția de inspector; timpul cât se exercită. (< fr.
inspectorat)
inspectorat (Dicționaru limbii românești, 1939)*inspectorát n., pl.
e (d.
inspector). Funcțiunea de inspector. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Sediu (bĭurou [!]) inspectoruluĭ.
inspectorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inspectorát s. n.,
pl. inspectoráteinspectorat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inspectorat n. funcțiune de inspector.