inspector - explicat in DEX

inspector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

inspector (Dicționar de neologisme, 1986)
INSPÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care are sarcina de a controla, de a inspecta o instituție, o activitate. [Cf. fr. inspecteur, lat. inspector].

inspector (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSPÉCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector)

inspector (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
inspector, inspectori s. m. (intl.) 1. hoț care umblă prin cartiere pentru a găsi locurile preferate unor viitoare spargeri. 2. complice care vinde ponturi hoților.

inspector (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inspéctor și (rar) -ór, -oáre s. (lat. inspéctor, -óris, care corespunde cu vgr. episkopos). Care inspectează. (E un titlu dat maĭ multor funcționarĭ care inspectează școalele secundare saŭ superioare, armata, diferite serviciĭ publice ș. a.). V. revizor.

inspector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inspéctor s. m., pl. inspéctori

inspector (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inspector m. cel ce inspectează și face raporturi autorității superioare.