inspectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSPECTÁRE, inspectări, s. f. Acțiunea de
a inspecta și rezultatul ei; control, verificare;
p. ext. examinare, cercetare. –
V. inspecta.inspectare (Dicționar de neologisme, 1986)INSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a inspecta și rezultatul ei; control, verificare; (
p. ext.) examinare. [<
inspecta].
inspectare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inspectáre s. f.,
g.-d. art. inspectắrii; pl. inspectắri