satiră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)satiră f.
1. poemă în care se critică și se ridiculizează viții sau apucături ciudate:
Satire de Eminescu; 2. orice scriere sau discurs mușcător;
3. specie de dramă greacă în care satirii erau personajele de căpetenie. [Primitiv, latinește, ghiveciu de bucate, apoi amestecătură de proză și versuri, și însfârșit critica persoanelor și a lucrurilor].