horcăială - explicat in DEX

horcăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s. f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. -eală.

horcăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
horcăiálă s. f., g.-d. art. horcăiélii; pl. horcăiéli

horcăĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
horcăĭálă f., pl. ĭelĭ, și horcăit n., pl. urĭ. Acțiunea de a horcăi. Zgomotu acesteĭ acțiunĭ.