horboțică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HORBOȚÍCĂ,horboțele, s. f. Diminutiv al lui horbotă. – Horbotă + suf. -ică.
horboțică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) horboțícă (reg.) s. f., g.-d. art. horboțélei; pl. horboțéle, art. horboțélele