horbotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÓRBOTĂ, horbote, s. f. (
Reg.) Dantelă. [
Var.:
hórbodă, órbotă s. f., (rar)
hórbot s. n.] – Din
pol. forbot.horbotă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)horbótă (hórbote), s. f. – (
Mold.) Dantelă.
Pol. forbot (Cihac, II, 140; Tiktin; DAR). –
Der. (in)horbotat, adj. (împodobit cu dantelă).
horbotă (Dicționaru limbii românești, 1939)horbótă f., pl.
e (din *
orbotă, met. din pol. rut.
robóta, lucrare, robotă, dim.
robótka, broderie, dantelă. P. met., cp. cu germ.
arbeit, lucrare). Dantelă. – În nord și
răbótcă, pl.
e: față de masă albă cu poale lungĭ cusute în răbotce (Adela Xen. 474). – Și
horboțică, pl.
țéle. V.
rocodele.horbotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hórbotă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. hórbotei; pl. hórbote