hipertrofie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv. – Din
fr. hypertrophie.hipertrofie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPERTROFÍE s.f. Mărire, creștere anormală a unui organ sau a unui țesut. [Gen.
-iei. / < fr.
hypertrophie, cf. gr.
hyper – peste,
trophe – hrană].
hipertrofie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPERTROFÍE s. f. 1. creștere de volum anormală a unui organ sau țesut. 2. dezvoltare excesivă a unui caracter, a unei activități etc. (< fr.
hypertrophie)
hipertrofie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIPERTROFÍE (‹
fr. {i}; {s}
hiper- +
gr. trophe „hrană”)
s. f. 1. (
ANAT.) Creștere anormală a volumului unui organ sau al unui țesut, fără înmulțirea celulelor acestuia (
ex. h. cardiacă).
2. (
BOT.) Dezvoltarea exagerată a unor țesuturi sau organe vegetative, ca urmare a diviziunilor celulare continue provocate de diferiți agenți patogeni (ciuperci, insecte etc.).
hipertrofie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipertrofíe s. f.,
art. hipertrofía, g.-d. art. hipertrofíei; pl. hipertrofíi, art. hipertrofíile