hipertonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPERTONÍE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipertonice.
2. Creștere a tonusului mușchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne și a sistemului nervos vegetativ.
3. Hipertensiune. – Din
fr. hypertonie.hipertonie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPERTONÍE s.f. 1. Hipertonicitate.
2. Creștere a tonicității unui organ sau țesut. [Gen.
-iei. / < fr.
hypertonie, cf. gr.
hyper – peste,
tonos – tensiune].
hipertonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPERTONÍE s. f. creștere a tonicității unui organ sau țesut. (< fr.
hypertonie)
hipertonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipertoníe s. f.,
art. hipertonía, g.-d. art. hipertoníei; pl. hipertoníi, art. hipertoníile