herțog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÉRȚOG s. m. (
Înv.) Duce, voievod. – Din
germ. Herzog.herțog (Dicționar de argou al limbii române, 2007)herțog, herțogi s. m. (prst.) client cu dare de mână și comportament decent, respectuos cu femeile
herțog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hérțog (
înv.)
s. m.