gingășie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GINGĂȘÍE, gingășii, s. f. 1. Calitate a ceea ce este gingaș, plăpând, firav, delicat, fin
1; frăgezime, grație, delicatețe. ♦ Manifestare plină de delicatețe, de sensibilitate, de duioșie.
2. Însușirea unei plante de a nu putea rezista frigului sau căldurii excesive. –
Gingaș +
suf. -ie.gingășie (Dicționaru limbii românești, 1939)gingășíe f. (d.
gingaș). Delicateță, slăbăcĭune [!], debilitate.
Fig. Blîndeță [!], afecțiune, duĭoșie. Probă de afecțiune.
gingășie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gingășíe s. f.,
art. gingășía, g.-d. art. gingășíei; pl. gingășíi, art. gingășíilegingășie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gingășie f.
1. calitatea celui gingaș;
2. simțire gingașă;
3. dovadă de afecțiune.