flogistic - explicat in DEX

flogistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLOGÍSTIC, -Ă, flogistici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. De ardere, provenind din ardere. 2. S. n. Substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea. – Din fr. phlogistique.

flogistic (Dicționar de neologisme, 1986)
FLOGÍSTIC, -Ă adj. (Liv.) De ardere; provenind din ardere. // s.n. 1. Substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea. 2. Agent capabil să producă o inflamație. [< fr. phlogistique, cf. gr. phlogistos – inflamabil].

flogistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FLOGÍSTIC, -Ă I. adj. de ardere; provenind din ardere. II. s. n. 1. substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea; flogiston. 2. agent capabil să producă o inflamație. (< fr. phlogistique)

flogistic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*flogístic, -ă adj. (d. vgr. phlogistós, prăjit, cu sufixu -ic. V. flacără). Fluid flogistic saŭ ca s. n. flogistic, un fluid imaginat de vechiĭ chimiștĭ (pînă la Lavoisier) p. a explica arderea.

flogistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
flogístic¹ adj. m., pl. flogístici; f. flogístică, pl. flogístice

flogistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
flogístic² s. n.

flogistic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
flogistic n. fluid admis de chimiști până la Lavoisier, spre a explica combustiunea.