ficus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÍCUS, ficuși, s. m. Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior
(Ficus elastica). – Din
lat. ficus.ficus (Dicționar de neologisme, 1986)FÍCUS s.m. Plantă exotică (la noi ornamentală) cu frunze mari, groase, totdeauna verzi și lucioase. [< lat.
ficus].
ficus (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÍCUS s. m. plantă lemnoasă (sub)tropicală cu frunze mari, groase, lucioase, totdeauna verzi. (< lat.
ficus)
ficus (Dicționaru limbii românești, 1939)*fícus m., pl.
ficușĭ (lat.
ficus, smochin). O plantă cactee originară din America și cultivată pin [!] grădinĭ, numită și
nopal și
broască, ĭar în bot.
opúntia ficus indica (
Opunție, nopal orĭ
broască îs numirĭ maĭ propriĭ).
ficus (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FÍCUS (‹
lat. ficus)
s. m. Denumire dată plantelor lemnoase tropicale și subtropicale din grnul
Ficus, familia moraceelor; se cunosc
c. 1.000 de specii. Ca plantă decorativă este răspândită specia
Ficus elastica.ficus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fícus s. m.,
pl. fícuși