ferfeniți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Pop. și
fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [
Var.:
ferfenițá vb. I] – Din
ferfeniță.ferfeniți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ferfenițí (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ferfenițésc, imperf. 3
sg. ferfenițeá; conj. prez. 3
să ferfenițeáscă