ferestruie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [
Var.:
ferestúie, ferăstrúie s. f.] –
Fereastră +
suf. -uie.ferestruie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ferestrúie s. f.,
art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúiferestruie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ferestruie f. fereastră mică, la o pivniță sau pe acoperișul casei.
ferestruĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)ferestrúĭe f., pl.
uĭ și
-úĭcă f., pl.
ĭ. Fereastră mică.