estradă - explicat in DEX

estradă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESTRÁDĂ, estrade, s. f. 1. Platformă (demontabilă) de dimensiuni mici, adesea improvizată, într-o sală sau în aer liber, pe care se desfășoară reprezentații artistice. ◊ Loc. adj. De estradă = (despre muzică, concerte, spectacole) distractiv, ușor și variat; (despre teatre) care dă spectacole cu program distractiv, ușor și variat. ♦ Platformă ridicată față de nivelul unei săli, pe care este așezată masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical ușor, distractiv, cuprinzând mici piese vocale și instrumentale cu caracter dansant. – Din fr. estrade.

estradă (Dicționar de neologisme, 1986)
ESTRÁDĂ s.f. 1. Scenă, platformă (uneori improvizată) într-o sală sau în aer liber, pe care au loc reprezentații artistice; platformă ridicată deasupra solului. ◊ Concert (spectacol, muzică) de estradă = concert, spectacol, muzică cu caracter ușor, variat, distractiv, satiric; teatru de estradă = teatru unde au loc spectacole de estradă. 2. Parte a podelei, mai ridicată, pe care se așază catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc. [< fr. estrade].

estradă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESTRÁDĂ s. f. 1. platformă într-o sală sau în aer liber, pe care au loc reprezentații artistice; platformă ridicată deasupra solului. ♦ de ~ = (despre teatru, muzică, concerte, spectacole) ușor, variat, distractiv, satiric. ◊ parte a podelei, mai ridicată, pe care se așază catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc. 2. gen muzical ușor, distractiv, cuprinzând piese vocale și instrumentale cu caracter dansant, satiric, umoristic. (< fr. estrade)

estradă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*estrádă f., pl. e (fr. estrade, d. pv. estrada, it. strada. V. stradă). Podină, înălțătură de lemn (de ordinar în anfiteatru p. ca persoanele din apoĭ [!] să poată privi peste capu celor din ainte [!] saŭ p. ca lucrurile puse pe ĭa [!] maĭ în fund să se poată vedea).

estradă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
estrádă s. f., g.-d. art. estrádei; pl. estráde

estradă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
estradă f. podeală ridicată pe care s’așează fotolii, scaune.

estradă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESTRÁDĂ, estrade, s. f. 1. Platformă (demontabilă) de dimensiuni mici, adesea improvizată, într-o sală sau în aer liber, pe care se desfășoară reprezentații artistice. ◊ Loc. adj. De estradă = (despre muzică, concerte, spectacole) distractiv, ușor și variat; (despre teatre) care dă spectacole cu program distractiv, ușor și variat. ♦ Platformă ridicată față de nivelul unei săli, pe care este așezată masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical ușor, distractiv, cuprinzând mici piese vocale și instrumentale cu caracter dansant. — Din fr. estrade.