emoție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMÓȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate;
p. gener. orice reacție afectivă. [
Var.: (
înv.)
emoțiúne s. f.] – Din
fr. émotion, it. emozione.emoție (Dicționar de neologisme, 1986)EMÓȚIE s.f. Reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, adesea însoțită de modificări în starea și funcționarea organismului. ◊
Emoție estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic. [Gen.
-iei, var.
emoțiune s.f. / cf. fr.
émotion, it.
emozione < lat.
emotus – mișcat].
emoție (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMÓȚIE s. f. reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, care oglindește atitudinea cuiva față de lumea înconjurătoare. ◊ ~ estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic. (< fr.
émotion, it.
emozione)
emoție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emóție (-ți-e) s. f.,
art. emóția (-ți-a), g.-d. art. emóției; pl. emóții, art. emóțiile (-ți-i-)emoție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMÓȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate;
p. gener. orice reacție afectivă. [
Var.: (
înv.)
emoțiúne s. f.] — Din
fr. émotion, it. emozione.