emotiv - explicat in DEX

emotiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif.

emotiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EMOTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la emoție, de emoție. 2. Ușor emoționabil; impresionabil. [< fr. émotif, it. emotivo].

emotiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMOTÍV, -Ă I. adj. referitor la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. II. adj., s. m. f. (om) care se emoționează ușor; impresionabil. (< fr. émotif, it. emotivo)

emotiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve

emotiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. — Din fr. émotif.