emergent - explicat in DEX


emergent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care iese dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis.

emergent (Dicționar de neologisme, 1986)
EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ◊ Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși].

emergent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMERGÉNT, -Ă adj. care emerge. ◊ (despre radiații, corpuri) care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. (< fr. émergent, lat. emergens)

emergent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*emergént, -ă adj. (lat. emérgens, -éntis). Care ĭese deasupra mediuluĭ: stîncĭ emergente din apă.

emergent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte

emergent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. — Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis.

Alte cuvinte din DEX

EMERGE EMENDATOR EMENDATIE « »EMERGENTA EMERI EMERIT