eczemă - explicat in DEX

eczemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECZÉMĂ, eczeme, s. f. Boală de piele, acută sau cronică, de natură infecțioasă sau alergică, caracterizată prin erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense). – Din fr. eczéma.

eczemă (Dicționar de neologisme, 1986)
ECZÉMĂ s.f. Boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. [< fr. eczéma, cf. gr. ekzema – erupție cutanată].

eczemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECZÉMĂ s. f. boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. (< fr. eczéma, gr. ekzema)

eczemă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eczémă f., pl. e (vgr. ék-zema, clocotire, d. ek-zéo, clocotesc, răsuflu). Med. Spuzeală, numele maĭ multor boale de pele [!] (bube dulcĭ, pecingine) caracterizate pin [!] beșicuțe [!], o secrețiune seroasă și o descŭamațiune consecutivă a epidermeĭ.

eczemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eczémă s. f., g.-d. art. eczémei; pl. eczéme

eczemă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eczemă f. Med. bube dulci, pecingine.

eczemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECZÉMĂ, eczeme, s. f. Boală de piele, acută sau cronică, de natură infecțioasă sau alergică, caracterizată prin erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense). — Din fr. eczéma.