dobândi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV.
Tranz. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊
Expr. A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil.
2. (
Înv.) A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din
sl. dobyti (dobondon).