zlac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZLAC1, zlácuri, s. n. Iarbă de păscut, de pe pajiște. (din
sl. zlakŭ)
zlac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZLAC2 s. m. Anemonă (1) (
Anemone nemorosa). (din
sl. zlakŭ)
zlac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)ZLAC1,
zláce, s.n. v. Zlac
1.
zlac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zlac s. m.
zlac (Dicționaru limbii românești, 1939)zlac m. (bg. rus.
zlak, ĭarbă).
Ps. S. Cor. ĭarbă.
Azĭ. O plantă ranunculacee (
anemone nemorósa).
zlac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zlac (zlat) n.
Bot. Mold. floarea vântului:
floare de zlat. [Slav. ZLATŬ, aur].