scrutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRUTÁRE, scrutări, s. f. Acțiunea de
a scruta și rezultatul ei; cercetare amănunțită; analiză minuțioasă, observare. –
V. scruta.scrutare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrutáre s. f.,
g.-d. art. scrutắrii; pl. scrutắriscrutare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRUTÁRE, scrutări, s. f. Acțiunea de
a scruta și rezultatul ei; cercetare amănunțită; analiză minuțioasă, observare. —
V. scruta.