scruta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRUTÁ, scrutéz, vb. I.
Tranz. A privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt. ♦
Fig. A pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent. – Din
fr. scruter, lat. scrutari.scruta (Dicționar de neologisme, 1986)SCRUTÁ vb. I. tr. A cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ♦ (
Fig.) A cerceta, a analiza minuțios, amănunțit. [< fr.
scruter, it.
scrutare < lat.
scrutaro].
scruta (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCRUTÁ vb. tr. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ◊ (fig.) a cerceta, a analiza minuțios, atent. (< fr.
scruter, lat.
scrutari)
scruta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrutá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
scruteázăscruta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRUTÁ, scrutez, vb. I.
Tranz. A privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt. ♦
Fig. A pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent. — Din
fr. scruter, lat. scrutari.scrutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrutà v. a cerceta cu deamăruntul, a căuta să cunoască bine.