scrupul - explicat in DEX

scrupul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRÚPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva. ◊ Loc. adj., adv. Fără (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comportă, acționează) fără a ține seamă de nici un considerent moral în atingerea unui scop. ◊ Expr. A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum.

scrupul (Dicționar de neologisme, 1986)
SCRÚPUL s.n. Sentiment dezvoltat al cinstei, al onoarei, al datoriei. ♦ Fără (sau lipsit de) scrupule = fără nici un considerent moral, imoral; incorect. ♦ Exactitate, precizie în acțiuni, în lucrări. [< fr. scrupule, it. scrupolo, cf. lat. scrupulus – piatră mică].

scrupul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCRÚPUL s. n. sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei. ♦ fără (sau lipsit de) ĕ = fără nici un considerent moral în atingerea unui scop; imoral, incorect. (< fr. scrupule, lat. scrupulum)

scrupul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scrúpul s. n., pl. scrúpule

scrupul (Dicționaru limbii românești, 1939)
* scrúpul n., pl. e (lat. scrúpulus, dim. d. scrupu, peatra ascuțită, grijă. V. scrupos). Mare simt îl onestitățiĭ, al moralitățiĭ, al corectitudiniĭ, al datoriiĭ: om plin de scrupul, om fără scrupule.

scrupul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scrupul n. 1. neliniștea conștiinței care privește ca o greșală gravă una foarte ușoară; 2. mare exactitate în împlinirea datoriilor sale; 3. fig. urmă de dificultate ce rămâne în spirit după limpezirea unei chestiuni sau afaceri: are încă oarecare scrupule.

scrupul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRÚPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comportă, acționează) fără a ține seamă de niciun considerent moral în atingerea unui scop. -O- Expr. A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative. — Din fr. scrupule, lat. scrupulum.