SANŞAN,
şanuri, s.n. Calapod folosit pentru păstrarea formei încălţămintei în procesul de finisare sau după ce aceasta este gata. - Din magh.
s'am.
SÂN, (
1)
sâni, s.m., (
2, 3, 4, 5, 6, 7)
sânuri, s.n.
1. S.m. Fiecare dintre cele două |mamele|mamelă| ale femeii; piept.
2. Partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două braţe şi care formează exteriorul bombat al pieptului; piept, |torace||. * Expr.
A muri cu zilele-n sân = a muri înainte de vreme.
3. S.m. Parte a cămăşii sau a bluzei care acoperă pieptul; spaţiul dintre piept şi cămaşă sau bluză (în care se pot ţine lucruri ca într-o pungă). * Expr.
A creşte (sau
a încălzi, a ţine) şarpele în (sau
la) sân = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător.
A-i trece (cuiva)
un şarpe (rece) prin sân = a se înfiora de frică, de spaimă.
A umbla (sau
a fi etc.)
cu crucea-n sân =
a) a fi bun, a fi |cucernic||, a fi |evlavios||;
b) (|ir|ironic|.) a fi făţarnic, |ipocrit||.
A fi (sau
a se afla, a trăi ca) în sânul lui Avram = a trăi bine, a fi fericit.
A-şi scuipa (sau, reg.,
a-şi stupi) în sân, gest prin care superstiţioşii cred că se pot feri de o primejdie sau că le va trece frica. ** P. anal. (Reg.) Fundul plasei sau al |năvodului|-|, în formă de buzunar larg, în care se adună peştele.
4. S.n. Locul din corpul femeii unde se formează şi în care este purtat fătul; pântece.
5. S.n. Piept, inimă (socotite ca sediu al sentimentelor); suflet.
6. S.n. Fig. Parte interioară, parte centrală; interior, mijloc, centru, miez.
Sânul pământului. 7. S.n. Fig. (Geogr.; înv.) |Golf||^2. [Var.: (înv. şi reg.)
sin s.m. şi n.] - Lat.
sinus.SÂN s. v.
|circumvoluţie||, girus cerebral, golf, interior, matcă, matiţă, mijloc, mitră, uter.SÂN s.
1. (ANAT.) mamelă, piept, ţâţă, (prin Olt., depr.) zătoare.
(~ la femei.) 2. piept.
(Strânge copilul la ~.) 3. inimă, suflet.
(Cu frica în ~.)ŞAN s. calapod.
(~ pentru cizme.)sân (mamelă) s. m., pl.
sânisân (piept al omului, al cămăşii, fundul năvodului, interior, golf) s. n., pl.
sânurişan s. n., pl.
ş'anuri