SAMOTAR ŞAMOT'AR, şamotari, s.m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară şamota sau care căptuşeşte cuptoarele cu şamotă; şamotier. - |Şamotă|| + suf. -ar ŞAMOT'AR s. v. |şamotier||. şamot'ar s. m., pl. şamot'ari