reverie - explicat in DEX

reverie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, cu caracter visător. – Din fr. réverie.

reverie (Dicționar de neologisme, 1986)
REVERÍE s.f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, cu caracter visător. [Gen. -iei. / < fr. réverie].

reverie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVERÍE s. f. 1. stare de visare cu ochii deschiși. 2. piesă vocală sau instrumentală la mici proporții, cu caracter visător. (< fr. réverie)

reverie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reveríe f. (fr. rêver, a visa, rêve, vis). Visare, starea spirituluĭ ocupat de imaginațiunĭ vagĭ. Ideĭe vană, himeră: reveriile astrologilor.

reverie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. reveríei; pl. reveríi, art. reveríile

reverie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reverie f. 1. starea spiritului preocupat de idei vagi; 2. cugetări vesele sau triste în voia cărora se lasă imaginațiunea; 3. idee extravagantă și himerică asemenea unui vis.

reverie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, care predispune la visare. — Din fr. réverie.