RACAIALARÂCÂI'ALĂ, râcâieli, s.f. Râcâire, râcâit, râcâitură. [Pr.:
-câ-ia-]. -
|Râcâi|| + suf.
-eală. RÂCÂI'ALĂ s.
1. v.
|scurmare||.
2. zgâriere, (pop.) zgrepţănare.
(~ unui obiect cu unghiile.) 3. zgân-dărire, (pop.) scociorâre, (reg.) zgâncilire, (Olt.) zgâmăire.
(~ unei răni.)râcâi'ală s.f. (sil.
-câ-ia-), g.-d. art.
râcâi'elii; pl.
râcâi'eli