RACAIRÂCÂ'I,
r'âcâi, vb. IV. Tranz. (Despre păsări sau animale) A scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele;
p. ext. (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. * Expr.
A(-l) râcâi (pe cineva)
la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru şi nu l-a făcut sau că ştie un lucru care interesează pe altul şi nu-l spune. ** A îndepărta prin zgâriere un înveliş, un strat. - Formaţie onomatopeică.
RÂCÂ'I vb.
1. v.
|scurma||.
2. a zgâria, (pop.) a zgrepţăna.
(A ~ cu unghiile un obiect.) 3. v.
zgân-dări.
4. a răzui, (rar) a scobi. (~
pipa spre a o curăţa.)râcâ'i vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl.
râcâie, imperf. 3 sg.
râcâi'a