RACAR'ÂCĂ s.f. (Fam.) Ceartă, sfadă. * Expr.
A căuta (cuiva)
râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină.
A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă.
A purta (cuiva)
râcă = a duşmăni pe cineva. - Din
râcăi (înv. "a răcni" < sl.) (derivat regresiv).
RÂCĂ s. v.
|animozitate||, |ceartă||, |conflict||, |dezacord||, |dezbinare||, |diferend||, discor-die, discuţie, disensiune, dispută, diver-genţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.râcă s. f., g.-d. art.
râcii