prescură (Dicționaru limbii românești, 1939)prescúră și
-úre f., pl.
ĭ (vsl.
proskura și
prosfora, oferire, prinos, d. ngr.
pros-forá, oferire; bg.
proskura, sîrb.
proskura și
poskura, rus.
prosforá, prosfirá și
prosvirá). Litie, un fel de pînișoară [!] din care se taĭe anafora și se oferă și întreagă credincĭoșilor în bisericile ortodoxe. V.
colac, călăvie, naporojne, zitie.