prosector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSECTÓR, prosectori, s. m. (
Med.)
1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor.
2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [
Acc. și:
proséctor] – Din
lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor.prosector (Dicționar de neologisme, 1986)PROSECTÓR s.m. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor. [< fr.
prosecteur, lat.
prosector].
prosector (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSECTÓR s. m. persoană specializată în autopsii și în prepararea pieselor anatomice la cursul unui profesor sau ca document medico-legal. (< lat.
prosector, fr.
prosecteur)
prosector (Dicționaru limbii românești, 1939)*proséctor și (maĭ bine)
-ór (lat.
proséctor, -óris, d.
pro, înainte, și
sector, tăĭetor. V.
sector). Acela care, la cursurile de anatomie, prepară pĭesele de disecțiune ca să le aĭbă profesoru gata p. a explica studenților.
prosector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prosectór s. m.,
pl. prosectóriprosector (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prosector m. cel ce prepară disecțiunile pentru un curs de anatomie.