proscriptor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din
lat. proscriptor, fr. proscripteur.proscriptor (Dicționar de neologisme, 1986)PROSCRÍPTOR s.m. Cel care făcea proscripțiile. [< lat.
proscriptor, cf. fr.
proscripteur].
proscriptor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSCRÍPTOR s. m. cel care hotăra proscripțiile. (< lat.
proscriptor, fr.
proscripteur)
proscriptor (Dicționaru limbii românești, 1939)*proscriptór m. (lat.
proscriptor). Proscriitor, acela care proscrie.
proscriptor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!proscríptor (rar)
(pros-crip-/pro-scrip-) s. m.,
pl. proscríptori